41 days untill Christmas..
John Lewis Christmas Advert 2012 - The Journey
marți, 13 noiembrie 2012
marți, 6 noiembrie 2012
vineri, 12 octombrie 2012
o lectie minunata
Din invățăturile marelui yoghin Ramakrishna (de aici..)
<< Narendra, discipol al maestrului Sri Ramakrishna, l-a întrebat într-o zi pe acesta: “Ce atitudine trebuie să adoptăm atunci când oameni plini de răutate vin să ne tulbure pacea și chiar să ne atace?” Maestrul a răspuns: “Un om care trăiește în lume trebuie să opună rezistență răului, dar aceasta nu trebuie să fie decât o aparență. Trebuie să evitați să răspundeți la rău tot cu rău.” Nimeni nu obișnuiește să treacă pe o cărare unde este cuibul unui șarpe veninos. Un om sfânt se îndrepta într-o zi pe un astfel de drum, iar copiii care păzeau cirezile de la marginea drumului s-au grăbit să-l avertizeze. “Vă mulțumesc, copiii mei, le-a răspuns înțeleptul, dar nu îmi este teamă. Dealtfel, cunosc un sunet subtil, o mantra, care ma protejează împotriva oricărui atac.” Și a continuat să avanseze curajos. Brusc, cobra s-a năpustit asupra lui. Dar, apropiindu-se de omul sfânt, s-a simțit deodată cuprinsă de câmpul de afecțiune al yoghinului. Înțeleptul, văzând șarpele, a pronunțat sunetul magic și acesta s-a strâns la picioarele sale. Atunci înțeleptul l-a întrebat: “Prietene, ai intenția să mă muști?” Uimit, șarpele nu a răspuns nimic. “Hai să vedem, de ce faci tu atâta rău celorlalte creaturi? Vreau să-ți dăruiesc o formulă sacră, pe care să o repeți constant până când te vei învăța sa-l iubești pe Dumnezeu, și în același timp tu vei pierde orice dorință de a face rău.” Și i-a murmurat formula la ureche. Șarpele s-a închinat în semn de mulțumire, apoi s-a întors în vizuina sa pentru a trăi în inocență și puritate, fără a mai avea vreodată dorința de a face rău unei alte ființe. După câteva zile, copiii din satul vecin, sesizând această schimbare de atitudine și închipuindu-și că șarpele și-a pierdut veninul, au început să-l bată aruncând cu pietre în el și târându-l pe pietriș. Șarpele, grav rănit, nu s-a împotrivit și când a reușit să scape, s-a ascuns în vizuina sa. La câtva timp după aceasta, înțeleptul a trecut din nou pe acolo și căutând șarpele, nu a reușit să-l găsească. Copiii i-au spus că animalul a murit, dar el nu a putut să creadă aceasta. El știa că Numele lui Dumnezeu are o astfel de putere încât nu ar fi fost posibil ca șarpele să moară înainte de a atinge realizarea supremă. El a continuat deci sa cheme cobra. Într-un târziu, aceasta, ajunsă aproape un schelet, a ieșit din vizuina sa și s-a închinat în fața maestrului său: "Cum îți mai merge?", a întrebat înțeleptul. "Foarte bine, prin grația lui Dumnezeu, totul merge bine." "Dar de ce ai ajuns tu în această stare?" "Ascultând sfaturile tale, am căutat să nu fac rău nici unei creaturi. Mă hrănesc numai cu frunze. Din această cauză sunt puțin slăbit." "Această schimbare de regim nu era suficientă pentru a te aduce în această stare. Trebuie să mai existe și o altă cauză." "Ah, da, îmi amintesc. Micii păstori au fost puțin duri cu mine. Într-o zi ei m-au prins de coadă și m-au rănit, lovindu-mă cu pietre. Acești bieți micuți nu știau că nu îi voi mai mușca!" Înțeleptul a răspuns râzând cu compasiune: "Biet prieten, ți-am recomandat să nu mai muști pe nimeni, dar nu ți-am interzis să șuieri amenințător pentru a-i alunga pe atacatori și a-i ține la respect!" Tot astfel, voi cei care trăiți în lume, nu răniți pe nimeni, dar nu mai permiteți nimănui să vă facă rău. >>
Creedence Clearwater Revival - Fortunate Son
<< Narendra, discipol al maestrului Sri Ramakrishna, l-a întrebat într-o zi pe acesta: “Ce atitudine trebuie să adoptăm atunci când oameni plini de răutate vin să ne tulbure pacea și chiar să ne atace?” Maestrul a răspuns: “Un om care trăiește în lume trebuie să opună rezistență răului, dar aceasta nu trebuie să fie decât o aparență. Trebuie să evitați să răspundeți la rău tot cu rău.” Nimeni nu obișnuiește să treacă pe o cărare unde este cuibul unui șarpe veninos. Un om sfânt se îndrepta într-o zi pe un astfel de drum, iar copiii care păzeau cirezile de la marginea drumului s-au grăbit să-l avertizeze. “Vă mulțumesc, copiii mei, le-a răspuns înțeleptul, dar nu îmi este teamă. Dealtfel, cunosc un sunet subtil, o mantra, care ma protejează împotriva oricărui atac.” Și a continuat să avanseze curajos. Brusc, cobra s-a năpustit asupra lui. Dar, apropiindu-se de omul sfânt, s-a simțit deodată cuprinsă de câmpul de afecțiune al yoghinului. Înțeleptul, văzând șarpele, a pronunțat sunetul magic și acesta s-a strâns la picioarele sale. Atunci înțeleptul l-a întrebat: “Prietene, ai intenția să mă muști?” Uimit, șarpele nu a răspuns nimic. “Hai să vedem, de ce faci tu atâta rău celorlalte creaturi? Vreau să-ți dăruiesc o formulă sacră, pe care să o repeți constant până când te vei învăța sa-l iubești pe Dumnezeu, și în același timp tu vei pierde orice dorință de a face rău.” Și i-a murmurat formula la ureche. Șarpele s-a închinat în semn de mulțumire, apoi s-a întors în vizuina sa pentru a trăi în inocență și puritate, fără a mai avea vreodată dorința de a face rău unei alte ființe. După câteva zile, copiii din satul vecin, sesizând această schimbare de atitudine și închipuindu-și că șarpele și-a pierdut veninul, au început să-l bată aruncând cu pietre în el și târându-l pe pietriș. Șarpele, grav rănit, nu s-a împotrivit și când a reușit să scape, s-a ascuns în vizuina sa. La câtva timp după aceasta, înțeleptul a trecut din nou pe acolo și căutând șarpele, nu a reușit să-l găsească. Copiii i-au spus că animalul a murit, dar el nu a putut să creadă aceasta. El știa că Numele lui Dumnezeu are o astfel de putere încât nu ar fi fost posibil ca șarpele să moară înainte de a atinge realizarea supremă. El a continuat deci sa cheme cobra. Într-un târziu, aceasta, ajunsă aproape un schelet, a ieșit din vizuina sa și s-a închinat în fața maestrului său: "Cum îți mai merge?", a întrebat înțeleptul. "Foarte bine, prin grația lui Dumnezeu, totul merge bine." "Dar de ce ai ajuns tu în această stare?" "Ascultând sfaturile tale, am căutat să nu fac rău nici unei creaturi. Mă hrănesc numai cu frunze. Din această cauză sunt puțin slăbit." "Această schimbare de regim nu era suficientă pentru a te aduce în această stare. Trebuie să mai existe și o altă cauză." "Ah, da, îmi amintesc. Micii păstori au fost puțin duri cu mine. Într-o zi ei m-au prins de coadă și m-au rănit, lovindu-mă cu pietre. Acești bieți micuți nu știau că nu îi voi mai mușca!" Înțeleptul a răspuns râzând cu compasiune: "Biet prieten, ți-am recomandat să nu mai muști pe nimeni, dar nu ți-am interzis să șuieri amenințător pentru a-i alunga pe atacatori și a-i ține la respect!" Tot astfel, voi cei care trăiți în lume, nu răniți pe nimeni, dar nu mai permiteți nimănui să vă facă rău. >>
Creedence Clearwater Revival - Fortunate Son
duminică, 29 iulie 2012
sâmbătă, 28 iulie 2012
joi, 26 iulie 2012
joi, 19 iulie 2012
Light up the darkness!
"The people who are trying to make the world worse are not taking a day off. How can I?"
Bob Marley - Three little birds
Bob Marley - Three little birds
duminică, 15 iulie 2012
pentru ca ar fi implinit 45 ani...
Dumnezeu s-o ierte si sa o odihneasca!
Madalina Manole - Suflet Gol
Ganduri..randuri - episod 1
Era o dimineata ca oricare alta. Asa cum il obisnuise acea vara infernala, soarele rasarise mult prea devreme si cu prea mare intensitate. Se uita la termometru: erau deja 29 grade.
In gura ii staruia un gust amar. "De la prea multa bautura" ii spusese razand fata de vineri. Era frumoasa. "Genul de fata ce nu ar trebui sa se incurce cu unul ca mine!" Il rugase neincrezatoare, dar cu o privire calda si misterioasa pe sub genele lungi, sa o mai sune. "Poate iesim si la o cafea". "O voi suna diseara.. De mult nu am mai vazut niste ochi albastrii atat de adanci si tristi; de mult nu am mai simtit o atingere atat de blanda. Nu, daca o sun acum, va crede poate ca imi doresc o relatie cu ea. O relatie..va sfarsi prin a ma uri, voi sfarsi prin a dezamagi.. Mai bine nu."
Ca intr-un exercitiu de prea multe ori repetat, mecanic, isi muta gandurile in alta directie. Gustul din gura si greutatea din cap nu ii dadeau pace, asa ca se ridica din pat si se impletici, ca in atatea alte dimineti, catre bucatarie, in cautarea ingredientelor pentru prepararea primei cafele din lungul sir ce stia deja ca va urma. Si ca in fiece dimineata, isi repeta in gand ca ar trebui sa renunte la cafea, caci nu se prea impaca cu medicamentele de inima.
Parea o dimineata normal de apasatoare, normal de torida, nimic nu anunta o schimbare in cursul statornic si plictisitor al noii sale vieti. A dat de mancare motanului ce i se incolacea dragastos printre picioare, si-a servit cafeaua in timp ce incerca sa se concentreze pe randurile cartii pe care se straduia sa o citeasca de atata vreme; gandurile ii zburau insa mereu catre o lume demult apusa, o alta viata, o alta fiinta, ce nu va mai fi el nicicand. Baloo, motanul roscat si iubitor il trezea din cand in cand din reverie, alintandu-se si cersindu-i dragoste. Si ca de obicei, se uita rece la el, realizand din nou ironia sortii ce i-a scos in cale sufletelul asta bland, ce fusese abandonat. Realiza din nou cat de similari erau ei doi, de parca le fusese scris sa se intalneasca. "Nu e bine sa te umilesti, Baloo. Si eu am cersit odinioara dragoste, dar am sfarsit prin a plictisi si enerva si am fost alungat ca un caine ce sunt!" Baloo isi inclina usor capsorul atunci cand i se vorbea atat de serios, isi inchidea putin ochii si il privea adanc, ca si cum ar fi fost un intelept, ce analiza ceea ce tocmai auzise; dar staruia sa toarca si parca sa-l indemne sa-l mangaie, de parca acel gest ar fi adus binecuvantata vindecare.
Si atunci... il mangaia usor pe cap, simtind -ca in oricare alte momente de tandrete oferita, ori primita- o durere acuta si innabusitoare in capul pieptului.
Deep Purple - Soldier of fortune
Va urma.. ?
In gura ii staruia un gust amar. "De la prea multa bautura" ii spusese razand fata de vineri. Era frumoasa. "Genul de fata ce nu ar trebui sa se incurce cu unul ca mine!" Il rugase neincrezatoare, dar cu o privire calda si misterioasa pe sub genele lungi, sa o mai sune. "Poate iesim si la o cafea". "O voi suna diseara.. De mult nu am mai vazut niste ochi albastrii atat de adanci si tristi; de mult nu am mai simtit o atingere atat de blanda. Nu, daca o sun acum, va crede poate ca imi doresc o relatie cu ea. O relatie..va sfarsi prin a ma uri, voi sfarsi prin a dezamagi.. Mai bine nu."
Ca intr-un exercitiu de prea multe ori repetat, mecanic, isi muta gandurile in alta directie. Gustul din gura si greutatea din cap nu ii dadeau pace, asa ca se ridica din pat si se impletici, ca in atatea alte dimineti, catre bucatarie, in cautarea ingredientelor pentru prepararea primei cafele din lungul sir ce stia deja ca va urma. Si ca in fiece dimineata, isi repeta in gand ca ar trebui sa renunte la cafea, caci nu se prea impaca cu medicamentele de inima.
Parea o dimineata normal de apasatoare, normal de torida, nimic nu anunta o schimbare in cursul statornic si plictisitor al noii sale vieti. A dat de mancare motanului ce i se incolacea dragastos printre picioare, si-a servit cafeaua in timp ce incerca sa se concentreze pe randurile cartii pe care se straduia sa o citeasca de atata vreme; gandurile ii zburau insa mereu catre o lume demult apusa, o alta viata, o alta fiinta, ce nu va mai fi el nicicand. Baloo, motanul roscat si iubitor il trezea din cand in cand din reverie, alintandu-se si cersindu-i dragoste. Si ca de obicei, se uita rece la el, realizand din nou ironia sortii ce i-a scos in cale sufletelul asta bland, ce fusese abandonat. Realiza din nou cat de similari erau ei doi, de parca le fusese scris sa se intalneasca. "Nu e bine sa te umilesti, Baloo. Si eu am cersit odinioara dragoste, dar am sfarsit prin a plictisi si enerva si am fost alungat ca un caine ce sunt!" Baloo isi inclina usor capsorul atunci cand i se vorbea atat de serios, isi inchidea putin ochii si il privea adanc, ca si cum ar fi fost un intelept, ce analiza ceea ce tocmai auzise; dar staruia sa toarca si parca sa-l indemne sa-l mangaie, de parca acel gest ar fi adus binecuvantata vindecare.
Si atunci... il mangaia usor pe cap, simtind -ca in oricare alte momente de tandrete oferita, ori primita- o durere acuta si innabusitoare in capul pieptului.
Deep Purple - Soldier of fortune
Va urma.. ?
sâmbătă, 14 iulie 2012
o buna lectie insusita
In sfarsit, o campanie buna a Politiei Romane, una dintre putinele lectii pozitive pe care le-am avut de invatat de la o anumita persoana.
O lectie si o insistenta ce se poate sa-mi fi salvat viata.
O lectie si o insistenta ce se poate sa-mi fi salvat viata.
vineri, 13 iulie 2012
play & refresh yourself / Iaurt de casa
REM - The One I Love
Asculta mai multe audio diverse
Iaurt de casa
Cu siguranta acesta este cel mai gustos iaurt pe care l-am mancat vreodata.
Iaurtul de casa se face neasteptat de usor, este hranitor si deosebit de racoritor.
Avem nevoie de 1 litru de lapte gras (daca a vazut cu adevarat vacuta, e si mai bine...)
si de o cutiuta de 150 g de iaurt sau smantana grasa (asta daca e prima data cand preparam acest iaurt, caci a doua oara vom pastra aceeasi cantitate din iaurtul precedent).
Nu va fie teama de lactatele mai grase, studii recente arata ca cele slabe nu au cu adevarat nici o valoare nutritionala. Un iaurt natural, fie el si gras, va fi mult mai util organismului, deoarece fiecare calorie va va hrani si ajuta, spre deosebire de "lactatele" sintetice, fara grasime, care sunt doar calorii goale!
Cu alte cuvinte, daca tot asimilati niste calorii, cel putin sa aiba cu adevarat o valoare nutritiva!
Se firbe la foc mic laptele si cand se "umfla" se stinge focul (de preferat inainte sa dea in foc) si se lasa sa se racoreasca putin, astfel incat sa poata fi turnat in borcanele/diverse recipiente. In fiecare dintre aceste recipiente se pun 2-3 lingurite din iaurt/smantana, iar peste se va turna incet laptele putin racit.
Ulterior, se va amesteca foarte bine iaurtul cu laptele fiert cu ajutorul unui tel, se vor acoperi si inchide bine recipientele, dupa care se vor infofoli bine in niste paturi.
Se lasa asa bine imbracate aproximativ 12 ore (cel mai bine e sa-l preparati seara, iar dimineata veti avea un iaurt delicios). Se dau recipientele la rece.
Acest iaurt tine foarte bine si o saptamana in frigider, dar la cat de bun este, nu cred ca va rezista. :-)
Sa aveti pofta!
Asculta mai multe audio diverse
Iaurt de casa
Cu siguranta acesta este cel mai gustos iaurt pe care l-am mancat vreodata.
Iaurtul de casa se face neasteptat de usor, este hranitor si deosebit de racoritor.
Avem nevoie de 1 litru de lapte gras (daca a vazut cu adevarat vacuta, e si mai bine...)
si de o cutiuta de 150 g de iaurt sau smantana grasa (asta daca e prima data cand preparam acest iaurt, caci a doua oara vom pastra aceeasi cantitate din iaurtul precedent).
Nu va fie teama de lactatele mai grase, studii recente arata ca cele slabe nu au cu adevarat nici o valoare nutritionala. Un iaurt natural, fie el si gras, va fi mult mai util organismului, deoarece fiecare calorie va va hrani si ajuta, spre deosebire de "lactatele" sintetice, fara grasime, care sunt doar calorii goale!
Cu alte cuvinte, daca tot asimilati niste calorii, cel putin sa aiba cu adevarat o valoare nutritiva!
Se firbe la foc mic laptele si cand se "umfla" se stinge focul (de preferat inainte sa dea in foc) si se lasa sa se racoreasca putin, astfel incat sa poata fi turnat in borcanele/diverse recipiente. In fiecare dintre aceste recipiente se pun 2-3 lingurite din iaurt/smantana, iar peste se va turna incet laptele putin racit.
Ulterior, se va amesteca foarte bine iaurtul cu laptele fiert cu ajutorul unui tel, se vor acoperi si inchide bine recipientele, dupa care se vor infofoli bine in niste paturi.
Se lasa asa bine imbracate aproximativ 12 ore (cel mai bine e sa-l preparati seara, iar dimineata veti avea un iaurt delicios). Se dau recipientele la rece.
Acest iaurt tine foarte bine si o saptamana in frigider, dar la cat de bun este, nu cred ca va rezista. :-)
Sa aveti pofta!
marți, 10 iulie 2012
o legenda ce a nascut legende
Oare cati dintre noi vor fi inca vii in amintirea cuiva, la 33 de ani de la trecerea in nefiinta?
Traim intr-o epoca in care oamenii buni sau modesti sunt considerati prosti, in care timiditatea e un defect, in care a te face remarcat prin orice mijloace, chiar daca nu ai vreun talent deosebit sau o intelepciune deosebita de impartasit cu altii, e un lucru normal, o chestiune universal admirata.
O epoca in care oamenii timizi, retrasi, dar buni sunt ocoliti si marginalizati, chiar terfeliti sub povara vorbelor rautacioase! Poate mai mult decat oricand, e o lume nedreapta.
O personalitate extraordinara, buna si talentata precum a doamnei care imi bantuie gandurile astazi, ar trece neobservata in lumea in care traim. Caci lumea si-a uitat radacinile, traditiile, muzica dulce si calda ce incanta vietile stramosilor nostrii. Muzica populara, ori romantele noastre adevarate au fost date la o parte si dispretuite.
Nu, nu sunt nici eu un fan absolut al muzicii populare, dar sunt anumite voci si anumite cantece batranesti, pline de invataminte si savoare cu adevarat romaneasca, ce nu ar trebui date uitarii.
Ileana Sărăroiu - Ti-o parea puiule bine
Credem in general ca oamenii vor fi rememorati dupa moarte datorita copiilor. Pana la urma, unul dintre cele mai puternice motive pentru care chiar si oamenii egoisti fac copii, este acela de a nu fi dati uitarii atat de repede. Dorinta de nemurire spirituala este puternic infiripata in constitutia noastra genetica, chiar daca nu avem curajul sa recunoastem. Totusi, iata o persoana ce nu a lasat in urma sa niciun prunc, dar strarneste inca sufletele celor vii, incita inca legende, chiar si la atatia ani de la trecerea sa in nefiinta, pe 13 mai 1979. Ma despart 17 zile de posibilitatea de a respira macar un aer contemporan cu aceasta doamna extraordinara.
Ileana Sărăroiu - Unde e Targovistea
Da, este vorba de Ileana Sararoiu, o doamna minunata, talentata, blanda, calda si cocheta, asa cum au marturisit in diverse interviuri apropiatii dansei. Binecuvantati si iubiti mult de Dumnezeu trebuie sa fie oamenii ce poseda un talent deosebit si au si oportunitatea sau puterea de a-si implini acel talent.
Ileana Sărăroiu - De ce Plangi Fetita Mamii
In jurul mortii acestei doamne s-au nascut legende. Sunt vorbe care rostesc un scenariu infiorator legat de moartea clinica a acestei doamne, de gasirea dupa 10 zile de la slujba de ingropare a cosciugului zgariat si a corpului domniei sale rasucit in mormant si cu parul smuls. Sunt altii care spun ca pe interiorul sicriului s-au gasit zgariate aceste vorbe: "m-ati ingropat de vie"... Altii rostesc povesti despre otravire, despre un fapt reprobabil al dnei Maria Ciobanu, vorbe alimentate si de faptul ca aceasta din urma s-a si casatorit la scurt timp de la moarte, cu sotul dnei Ileana Sararoiu.
Legenda ingroparii de vie, am auzit-o si eu de la mama mea, in copilarie si m-a ingrozit si tulburat multa vreme. Initial m-am gandit ce fel de oameni ar scoate aceste legende, daca ar fi intr-adevar simple snoave? Dar apoi am realizat ca, oricat de macabre ar fi aceste povesti, ele dovedesc un singur lucru: dorinta netarmuita a oamenilor de a o pastra vie si de a o purta in suflete chiar si dupa moartea domniei sale.
Odihna placuta minunata doamna!
<
Ileana Sărăroiu - Doi Voinici din Valea Mare
Ileana Sărăroiu - De ce oare eu te-am cunoscut?
Traim intr-o epoca in care oamenii buni sau modesti sunt considerati prosti, in care timiditatea e un defect, in care a te face remarcat prin orice mijloace, chiar daca nu ai vreun talent deosebit sau o intelepciune deosebita de impartasit cu altii, e un lucru normal, o chestiune universal admirata.
O epoca in care oamenii timizi, retrasi, dar buni sunt ocoliti si marginalizati, chiar terfeliti sub povara vorbelor rautacioase! Poate mai mult decat oricand, e o lume nedreapta.
O personalitate extraordinara, buna si talentata precum a doamnei care imi bantuie gandurile astazi, ar trece neobservata in lumea in care traim. Caci lumea si-a uitat radacinile, traditiile, muzica dulce si calda ce incanta vietile stramosilor nostrii. Muzica populara, ori romantele noastre adevarate au fost date la o parte si dispretuite.
Nu, nu sunt nici eu un fan absolut al muzicii populare, dar sunt anumite voci si anumite cantece batranesti, pline de invataminte si savoare cu adevarat romaneasca, ce nu ar trebui date uitarii.
Ileana Sărăroiu - Ti-o parea puiule bine
Credem in general ca oamenii vor fi rememorati dupa moarte datorita copiilor. Pana la urma, unul dintre cele mai puternice motive pentru care chiar si oamenii egoisti fac copii, este acela de a nu fi dati uitarii atat de repede. Dorinta de nemurire spirituala este puternic infiripata in constitutia noastra genetica, chiar daca nu avem curajul sa recunoastem. Totusi, iata o persoana ce nu a lasat in urma sa niciun prunc, dar strarneste inca sufletele celor vii, incita inca legende, chiar si la atatia ani de la trecerea sa in nefiinta, pe 13 mai 1979. Ma despart 17 zile de posibilitatea de a respira macar un aer contemporan cu aceasta doamna extraordinara.
Ileana Sărăroiu - Unde e Targovistea
Da, este vorba de Ileana Sararoiu, o doamna minunata, talentata, blanda, calda si cocheta, asa cum au marturisit in diverse interviuri apropiatii dansei. Binecuvantati si iubiti mult de Dumnezeu trebuie sa fie oamenii ce poseda un talent deosebit si au si oportunitatea sau puterea de a-si implini acel talent.
Ileana Sărăroiu - De ce Plangi Fetita Mamii
In jurul mortii acestei doamne s-au nascut legende. Sunt vorbe care rostesc un scenariu infiorator legat de moartea clinica a acestei doamne, de gasirea dupa 10 zile de la slujba de ingropare a cosciugului zgariat si a corpului domniei sale rasucit in mormant si cu parul smuls. Sunt altii care spun ca pe interiorul sicriului s-au gasit zgariate aceste vorbe: "m-ati ingropat de vie"... Altii rostesc povesti despre otravire, despre un fapt reprobabil al dnei Maria Ciobanu, vorbe alimentate si de faptul ca aceasta din urma s-a si casatorit la scurt timp de la moarte, cu sotul dnei Ileana Sararoiu.
Legenda ingroparii de vie, am auzit-o si eu de la mama mea, in copilarie si m-a ingrozit si tulburat multa vreme. Initial m-am gandit ce fel de oameni ar scoate aceste legende, daca ar fi intr-adevar simple snoave? Dar apoi am realizat ca, oricat de macabre ar fi aceste povesti, ele dovedesc un singur lucru: dorinta netarmuita a oamenilor de a o pastra vie si de a o purta in suflete chiar si dupa moartea domniei sale.
Odihna placuta minunata doamna!
<
Ileana Sărăroiu - Doi Voinici din Valea Mare
Ileana Sărăroiu - De ce oare eu te-am cunoscut?
luni, 9 iulie 2012
Clatite de post
Am cautat mult reteta clasica, romaneasca, de clatite de post.
Mi-am dorit sa regasesc gustul minunat si atat de bogat, al mancarii facute din saracie, dar cu toata dragostea stra-bunicii mele dragi.
Aceasta reteta este minunata pentru ca este si economica, dar -de asemenea- rezultatul este mult mai bun si chiar mult mai crocant decat in cazul retetei clasice de clatite romanesti, cu oua si lapte.
Poate ca intr-o buna zi, voi gasi o reteta buna, care sa readuca la viata gustul inconfundabil al amintirii coltunasilor cu branza dulce ai stra-bunicii. N-ai fi zis ca acele bucate erau facute cu atata truda si agoniseala. Erau absolut minunate!
Deocamdata insa, ma multumesc cu aceste clatite extraordinare.
Avem nevoie de:
- 200 g. faina (~10 linguri)
- 250 ml. apa minerala rece(un pahar)
- 100 ml. ulei (1/3 pahar)
- 50 g. zahar (~3 linguri)
Se amesteca toate ingredientele bine cu un tel.
Compozitia de clatite trebuie sa aiba consistenta de smantana semi-lichida. Daca compozitia este prea groasa, se mai adauga putin cate putin apa minerala, pana se ajunge la consistenta dorita.
Se pune recipientul acoperit la frigider cel putin o jumatate de ora.
Se pregateste intre timp tigaia in care se vor praji clatitele, adica se incinge foarte bine si apoi se unge, cu ajutorul unei pensule, cu putin ulei (de retinut ca dupa prajirea unei clatite se va unge din nou usor tigaia).
Din compozitia de mai sus ies aproximativ 8 clatite mari.
Nu trebuie lasate sa se prajeasca foarte tare, deoarece devin foarte crocante si se vor dezintegra pana ajung pe farfurie.
Se pot umple cu miere si nuci, crema de ciocolata, dulceturi de orice fel, branzica de vaci frecata cu miere si presarata cu fructe confiate, se pot servi cu inghetata si/sau frisca; ori pur si simplu se pot folosi clatitele ca baza intr-un tort, fie el dulce sau cu umpluturi sarate (de exemplu spanac cu carnita tocata sau/si branza).
Depinde doar de imaginatia fiecaruia. Retete sunt o multime!
Pofta buna!
Mi-am dorit sa regasesc gustul minunat si atat de bogat, al mancarii facute din saracie, dar cu toata dragostea stra-bunicii mele dragi.
Aceasta reteta este minunata pentru ca este si economica, dar -de asemenea- rezultatul este mult mai bun si chiar mult mai crocant decat in cazul retetei clasice de clatite romanesti, cu oua si lapte.
Poate ca intr-o buna zi, voi gasi o reteta buna, care sa readuca la viata gustul inconfundabil al amintirii coltunasilor cu branza dulce ai stra-bunicii. N-ai fi zis ca acele bucate erau facute cu atata truda si agoniseala. Erau absolut minunate!
Deocamdata insa, ma multumesc cu aceste clatite extraordinare.
Avem nevoie de:
- 200 g. faina (~10 linguri)
- 250 ml. apa minerala rece(un pahar)
- 100 ml. ulei (1/3 pahar)
- 50 g. zahar (~3 linguri)
Compozitia de clatite trebuie sa aiba consistenta de smantana semi-lichida. Daca compozitia este prea groasa, se mai adauga putin cate putin apa minerala, pana se ajunge la consistenta dorita.
Se pune recipientul acoperit la frigider cel putin o jumatate de ora.
Se pregateste intre timp tigaia in care se vor praji clatitele, adica se incinge foarte bine si apoi se unge, cu ajutorul unei pensule, cu putin ulei (de retinut ca dupa prajirea unei clatite se va unge din nou usor tigaia).
Din compozitia de mai sus ies aproximativ 8 clatite mari.
Nu trebuie lasate sa se prajeasca foarte tare, deoarece devin foarte crocante si se vor dezintegra pana ajung pe farfurie.
Se pot umple cu miere si nuci, crema de ciocolata, dulceturi de orice fel, branzica de vaci frecata cu miere si presarata cu fructe confiate, se pot servi cu inghetata si/sau frisca; ori pur si simplu se pot folosi clatitele ca baza intr-un tort, fie el dulce sau cu umpluturi sarate (de exemplu spanac cu carnita tocata sau/si branza).
Depinde doar de imaginatia fiecaruia. Retete sunt o multime!
Pofta buna!
duminică, 8 iulie 2012
vineri, 6 iulie 2012
miercuri, 27 iunie 2012
I wish .. for karma
You are not alone - Michael Jackson
De ce sa crezi in karma?
In ciuda a tot ceea ce mi-a "oferit" viata, m-am ambitionat sa cred ca oamenii sunt in esenta buni. M-am incapatanat sa cred in ei!
Daca as crede in karma, as crede ca aratand intelegere si compasiune pentru suferintelele oamenilor pe care viata mi i-a scos in cale, voi fi avand si eu parte de intelegere si ajutor la nevoie. Daca eu nu numai ca nu m-am dat in laturi de la a ajuta pe cineva, ci chiar m-am oferit sa fac asta, atunci ar trebui sa am si eu o mana pe care sa ma sprijin acum, nu?
Aurelian Andreescu - Oameni
Asculta mai multe audio traditionala
duminică, 24 iunie 2012
the notebook
My dearest
I couldn't sleep last night because I know that it's over between us.
I'm not bitter any more because I know that what we had was real. And if, in some distant place in the future, we see each other in our new lives, I will smile at you with joy, and remember that we spent a summer beneath the trees, learning from each other and growing in love.
The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more, that plants a fire in our hearts and brings peace to our minds. And that's what you've given me. That's what I'd hoped to give to you forever.
I love you.
I'll be seeing you.
Anne Shelton - I'll be seeing you
I couldn't sleep last night because I know that it's over between us.
I'm not bitter any more because I know that what we had was real. And if, in some distant place in the future, we see each other in our new lives, I will smile at you with joy, and remember that we spent a summer beneath the trees, learning from each other and growing in love.
The best love is the kind that awakens the soul and makes us reach for more, that plants a fire in our hearts and brings peace to our minds. And that's what you've given me. That's what I'd hoped to give to you forever.
I love you.
I'll be seeing you.
Anne Shelton - I'll be seeing you
sâmbătă, 23 iunie 2012
elle tu l'aime/ moi je n'aime toujours que toi
Helene Segara - Elle, tu l'aime
joi, 21 iunie 2012
primeşte-mă de milă...
Şi-n seara asta, Doamne-ţi bat la uşă,
Cu inima tot frântă ca şi ieri.
M-am adunat şi astăzi din cenuşă,
Ca să fiu martor altei Învieri.
Iar am ucis, iar Te-am văzut pe pâine!
Ia-mi bolovanul ăsta, tare-i greu!
Şi mai îngăduie-mă până mâine,
Că nu mai sunt stăpân pe mine, eu!
Să nu mă spui la oameni că-Ţi fac rugă
Şi nici că stau cu Tine noaptea-n prag.
Mi-a încăput măgarul ăsta slugă,
Tocmit la carul morţii, pe ciomag.
Şi n-aş mai vrea ca oamenii să ştie
Că înnoptez cu Tine pe furiş.
Ar fi să-njunghi o nouă liturghie
În rostogolul meu pe povârniş.
Le-am spus că nu mai ştiu nimic de Tine,
Că m-ai trăzni-ntr-o clipă dac-ai fi;
Şi-n ochii lor, neputincios, vezi bine,
Te răstignesc în fiecare zi.
Însângerând în ghimpii remuşcării,
Mă înhăitez de mână cu cei răi
Şi stau de frică-n praştia vânzării,
Bolovăniş pentru trimişii tăi.
De groază-mi creşte-o gheară nevăzută
Şi râcâiesc icoane pe obraz,
Să fie-n cale toată munca slută.
Cum mă mai milui, Doamne, cu răgaz.
Şi cată de-mi trimite mai degrabă
Un oaspe megieş cu cerul Tău,
Să-mi târnosească calea pe tarabă
Peceţile părerilor de rău.
Poate că mâine-am să-ţi străpung iar coasta
Şi-am să-ţi mai bat în palmă încă-un cui,
Dar Te-oi căta din nou ca-n seara asta:
„Auzi. Nu mă mai spune nimănui!”
Rugaciune - Eugeniu Magirescu
Dolly Parton - Lonely Coming Down
Cu inima tot frântă ca şi ieri.
M-am adunat şi astăzi din cenuşă,
Ca să fiu martor altei Învieri.
Iar am ucis, iar Te-am văzut pe pâine!
Ia-mi bolovanul ăsta, tare-i greu!
Şi mai îngăduie-mă până mâine,
Că nu mai sunt stăpân pe mine, eu!
Să nu mă spui la oameni că-Ţi fac rugă
Şi nici că stau cu Tine noaptea-n prag.
Mi-a încăput măgarul ăsta slugă,
Tocmit la carul morţii, pe ciomag.
Şi n-aş mai vrea ca oamenii să ştie
Că înnoptez cu Tine pe furiş.
Ar fi să-njunghi o nouă liturghie
În rostogolul meu pe povârniş.
Le-am spus că nu mai ştiu nimic de Tine,
Că m-ai trăzni-ntr-o clipă dac-ai fi;
Şi-n ochii lor, neputincios, vezi bine,
Te răstignesc în fiecare zi.
Însângerând în ghimpii remuşcării,
Mă înhăitez de mână cu cei răi
Şi stau de frică-n praştia vânzării,
Bolovăniş pentru trimişii tăi.
De groază-mi creşte-o gheară nevăzută
Şi râcâiesc icoane pe obraz,
Să fie-n cale toată munca slută.
Cum mă mai milui, Doamne, cu răgaz.
Să fi avut o cruce mai uşoară,
Eram şi eu cu ceilalţi la ospăţ
N-aş mai avea azi rană să mă doară,
Nici n-aş fi stat la Nichipercea-n hăţ.
Aş vrea să-ţi spun o vorbă la ureche:
„Am smuls o pană de heruv cândva
Şi-o am aici, într-o cămară veche,
Ţi-aş da-o Ţie, dacă m-ai ierta!?”
N-am altceva, primeşte-mă de milă,
Că tare mai sunt singur şi sărac,
Aprinde-mi iar în suflet o feştilă,
Să mă ridic din zgura-n care zac.
Şi cată de-mi trimite mai degrabă
Un oaspe megieş cu cerul Tău,
Să-mi târnosească calea pe tarabă
Peceţile părerilor de rău.
Poate că mâine-am să-ţi străpung iar coasta
Şi-am să-ţi mai bat în palmă încă-un cui,
Dar Te-oi căta din nou ca-n seara asta:
„Auzi. Nu mă mai spune nimănui!”
Rugaciune - Eugeniu Magirescu
Dolly Parton - Lonely Coming Down
vineri, 1 iunie 2012
duminică, 27 mai 2012
stau nemiscata
Acum ceva vreme, dupa ce am citit o multime de articole legate de depresie, anxietate si revenirea dupa o experienta dureroasa, am scris cateva randuri, rezumand si reunind informatiile gasite. Probabil ca nu mi-au fost totusi de niciun ajutor.
Caci de curand mi s-a spus ca m-am "imbolnavit de tot". Se pare ca nu reactionez asa cum isi doresc altii la dezamagiri. Poate pentru ca paharul dedicat s-a umplut cu multa vreme in urma; poate ca mi-e greu sa renunt la ceea ce credeam ca va dura o viata; mi-e greu sa renunt la tot ce-am iubit, la singura persoana care mi-a stat vreodata alaturi. Nu fac fata bine tradarii, e drept.
Se zice ca e bine sa lasi orice urma de orgoliu de-o parte in dragoste; orice urma de mandrie sau incapatanare; ca e bine sa te porti cu celalalt asa cum ti-ai dori sa se poarte cu tine; ca e bine sa fii complet sincer si sa dezvalui totul pentru persoana pe care o iubesti. Si totusi, oare asa sa fie?
Cand acea persoana te va fi parasit, vei continua sa aluneci intr-o spirala innebunitoare, sa cazi din greseala in greseala, fara a mai avea niciun punct de sprijin. E oare o greseala sa iubesti? O eroare teribila in firea umana?
De doua luni si 23 zile lumea se roteste si se invarte in jurul meu, doar eu m-am oprit!
Natura a inflorit, soarele straluceste din nou, vremea e frumoasa si un vant cald imi mangaie pielea. E ciudat ca e asa. Eu am ramas inmarmurita in iarna. Ma tin cu dintii si cu unghiile, cu disperare, de timp. Nu mi-am schimbat garderoba, nu vreau sa renunt la hainele groase si la ghete, port zapada cu mine-n gand, imi tin ochii inchisi si traiesc in propria-mi minte. Poate...doar poate ca voi convinge timpul sa se intoarca putin.
E o greseala sa lupti pentru cel iubit? Cand stii ca ceva e gresit, e o greseala lupta in sine?
Daca iubirea e o boala, atunci mai devreme sau mai tarziu va trece. Sa fie asta singura speranta ce ramane?...
Asa ca, daca veti vedea o fiinta incrancenata si incercanata, imbracata ca la Polul Nord, in cele 32 grade de afara, cu un nor ploios personal de-asupra capului, rogu-va sa nu radeti prea tare. Sunt doar..eu... Promit sa nu musc!
Roman Lob - Standing Still
Caci de curand mi s-a spus ca m-am "imbolnavit de tot". Se pare ca nu reactionez asa cum isi doresc altii la dezamagiri. Poate pentru ca paharul dedicat s-a umplut cu multa vreme in urma; poate ca mi-e greu sa renunt la ceea ce credeam ca va dura o viata; mi-e greu sa renunt la tot ce-am iubit, la singura persoana care mi-a stat vreodata alaturi. Nu fac fata bine tradarii, e drept.
Se zice ca e bine sa lasi orice urma de orgoliu de-o parte in dragoste; orice urma de mandrie sau incapatanare; ca e bine sa te porti cu celalalt asa cum ti-ai dori sa se poarte cu tine; ca e bine sa fii complet sincer si sa dezvalui totul pentru persoana pe care o iubesti. Si totusi, oare asa sa fie?
Cand acea persoana te va fi parasit, vei continua sa aluneci intr-o spirala innebunitoare, sa cazi din greseala in greseala, fara a mai avea niciun punct de sprijin. E oare o greseala sa iubesti? O eroare teribila in firea umana?
De doua luni si 23 zile lumea se roteste si se invarte in jurul meu, doar eu m-am oprit!
Natura a inflorit, soarele straluceste din nou, vremea e frumoasa si un vant cald imi mangaie pielea. E ciudat ca e asa. Eu am ramas inmarmurita in iarna. Ma tin cu dintii si cu unghiile, cu disperare, de timp. Nu mi-am schimbat garderoba, nu vreau sa renunt la hainele groase si la ghete, port zapada cu mine-n gand, imi tin ochii inchisi si traiesc in propria-mi minte. Poate...doar poate ca voi convinge timpul sa se intoarca putin.
E o greseala sa lupti pentru cel iubit? Cand stii ca ceva e gresit, e o greseala lupta in sine?
Daca iubirea e o boala, atunci mai devreme sau mai tarziu va trece. Sa fie asta singura speranta ce ramane?...
Asa ca, daca veti vedea o fiinta incrancenata si incercanata, imbracata ca la Polul Nord, in cele 32 grade de afara, cu un nor ploios personal de-asupra capului, rogu-va sa nu radeti prea tare. Sunt doar..eu... Promit sa nu musc!
Roman Lob - Standing Still
sâmbătă, 26 mai 2012
de-ar fi...uitare
Uitarea este opusul durerii. Va veni o zi cand ma voi trezi si sufletul nu ma va mai durea. Cand amintirea lui nu va mai provoca nici durere, nici valuri dulci-amarui de iubire in sufletul meu, cand fluturii din stomac se vor fi potolit si vor fi plecat sa-i sacaie si pe altii cu freamatul lor. Va veni o zi cand voi zambi si ma voi mira ca acea persoana este cea la picioarele careia mi-as fi depus viata toata; cand ma voi simti rusinata poate ca am putut sa iubesc asa acea persoana. Si poate va veni acea zi cand nu ma voi mai intreba daca ii este bine, daca are cineva grija de el, daca are pe cineva alaturi. Va veni acea zi intr-un final.
Si totusi.. mi-e teama de ea. Mi-e teama de uitare, mi-e teama de nepasare. Ma tin cu ultimele puteri de ultima farama din sufletul meu. Caci acum, in acest moment, am senzatia ca daca as permite uitarii sa se coboare asupra mea, as muri cu adevarat in interior. Mi-e frica. Nu vreau sa mai doara, dar nici nu vreau sa uit!
Pastrez cu incapatanare, incrancenare si disperare ultimele crampeie din ceea ce eram noi. Si ma tem ca multe amintiri sunt colorate in culorile pe care eu doar mi le-am imaginat, insa chiar si asa, uitarea pare mult mai crunta acum.
Timpul nu iarta pe nimeni. Asa ca..va veni o zi cand voi fi uitat. Dar nu doresc sa vina acea zi, desi ne-uitarea ma omoara..
Noora Noor - Forget what I said
Si totusi.. mi-e teama de ea. Mi-e teama de uitare, mi-e teama de nepasare. Ma tin cu ultimele puteri de ultima farama din sufletul meu. Caci acum, in acest moment, am senzatia ca daca as permite uitarii sa se coboare asupra mea, as muri cu adevarat in interior. Mi-e frica. Nu vreau sa mai doara, dar nici nu vreau sa uit!
Pastrez cu incapatanare, incrancenare si disperare ultimele crampeie din ceea ce eram noi. Si ma tem ca multe amintiri sunt colorate in culorile pe care eu doar mi le-am imaginat, insa chiar si asa, uitarea pare mult mai crunta acum.
Timpul nu iarta pe nimeni. Asa ca..va veni o zi cand voi fi uitat. Dar nu doresc sa vina acea zi, desi ne-uitarea ma omoara..
Noora Noor - Forget what I said
vineri, 25 mai 2012
I'm having a sad affair...
Long ago and, oh, so far away
I fell in love with you,
before the second show
Your guitar, it sounds so
sweet and clear
But you're not really hear
it's just the radio.
Don't you remember you told me
you loved me baby?
You said you'd be coming
back this way again, baby.
Baby, baby, baby, baby, oh baby
I love you, I really do.
Loneliness, is such a sad affair
And I can hardly wait
to be with you again
What to say to make you come again
Come back to me again
And play your sad guitar.
Don't you remember you told me
you loved me baby?
You said you'd be coming
back this way again, baby...
joi, 3 mai 2012
cocaine...
...cada día un instante volver a pensar en ti, mi bebé querido..
.
.
...nunca será lo mismo...
miercuri, 2 mai 2012
<< “Dacă trebuie sa ma înseli, măcar fă-o cu una mai frumoasă decât mine!"...
Refuzam târgul. Nu o văd nici frumoasă, nici urâtă ci mereu aceeași, iar această constantă mă mâhnește.
Chiar
dacă toate femeile din lume ar fi niște urâțenii, așa cum dorești tu,
tot le-aș face curte din simpla plăcere de schimbare, de a gusta din
alte trupuri. Adevarata frumusețe este o plăcere a numărului, ea rezidă
în diversitatea carnațiilor, în mulțimea chipurilor; cele mai frumoase
femei sunt cele pe care încă nu le cunoști. >>
(Luni de fiere- Pascal
Bruckner)
something to ponder upon...
A sweet lesson on patience.
A NYC Taxi driver wrote:
I arrived at the address and honked the horn. After waiting a few minutes I honked again. Since this was going to be my last ride of my shift I thought about just driving away, but instead I put the car in park and walked up to the door and knocked. "Just a minute", answered a frail, elderly voice. I could hear something being dragged across the floor.
After a long pause, the door opened. A small woman in her 90's stood before me. She was wearing a print dress and a pillbox hat with a veil pinned on it, like somebody out of a 1940's movie.
By her side was a small nylon suitcase. The apartment looked as if no one had lived in it for years. All the furniture was covered with sheets.
There were no clocks on the walls, no knickknacks or utensils on the counters. In the corner was a cardboard box filled with photos and glassware.
"Would you carry my bag out to the car?" she said. I took the suitcase to the cab, then returned to assist the woman.
She took my arm and we walked slowly toward the curb.
She kept thanking me for my kindness. "It's nothing, I told her.. 'I just try to treat my passengers the way I would want my mother to be treated."
"Oh, you're such a good boy," she said. When we got in the cab, she gave me an address and then asked, "Could you drive
through downtown?"
"It's not the shortest way," I answered quickly..
"Oh, I don't mind," she said. "I'm in no hurry. I'm on my way to a hospice."
I looked in the rear-view mirror. Her eyes were glistening. "I don't have any family left," she continued in a soft voice. "The doctor says I don't have very long." I quietly reached over and shut off the meter.
"What route would you like me to take?" I asked.
For the next two hours, we drove through the city. She showed me the building where she had once worked as an elevator operator.
We drove through the neighborhood where she and her husband had lived when they were newlyweds She had me pull up in front of a furniture warehouse that had once been a ballroom where she had gone dancing as a girl.
Sometimes she'd ask me to slow in front of a particular building or corner and would sit staring into the darkness, saying nothing.
As the first hint of sun was creasing the horizon, she suddenly said, "I'm tired. Let's go now." We drove in silence to the address she had given me. It was a low building, like a small convalescent home, with a driveway that passed under a portico.
Two orderlies came out to the cab as soon as we pulled up. They were solicitous and intent, watching her every move. They must have been expecting her.
I opened the trunk and took the small suitcase to the door. The woman was already seated in a wheelchair.
"How much do I owe you?" She asked, reaching into her purse.
"Nothing," I said
'You have to make a living,' she answered.
"There are other passengers," I responded.
Almost without thinking, I bent and gave her a hug.She held onto me tightly.
"You gave an old woman a little moment of joy," she said. "Thank you."
I squeezed her hand, and then walked into the dim morning light. Behind me, a door shut. It was the sound of the closing of a life.
I didn't pick up any more passengers that shift. I drove aimlessly lost in thought. For the rest of that day,I could hardly talk.What if that woman had gotten an angry driver,or one who was impatient to end his shift? What if I had refused to take the run, or had honked once, then driven away?
On a quick review, I don't think that I have done anything more important in my life.
We're conditioned to think that our lives revolve around great moments.
But great moments often catch us unaware-beautifully wrapped in what others may consider a small one.
A NYC Taxi driver wrote:
I arrived at the address and honked the horn. After waiting a few minutes I honked again. Since this was going to be my last ride of my shift I thought about just driving away, but instead I put the car in park and walked up to the door and knocked. "Just a minute", answered a frail, elderly voice. I could hear something being dragged across the floor.
After a long pause, the door opened. A small woman in her 90's stood before me. She was wearing a print dress and a pillbox hat with a veil pinned on it, like somebody out of a 1940's movie.
By her side was a small nylon suitcase. The apartment looked as if no one had lived in it for years. All the furniture was covered with sheets.
There were no clocks on the walls, no knickknacks or utensils on the counters. In the corner was a cardboard box filled with photos and glassware.
"Would you carry my bag out to the car?" she said. I took the suitcase to the cab, then returned to assist the woman.
She took my arm and we walked slowly toward the curb.
She kept thanking me for my kindness. "It's nothing, I told her.. 'I just try to treat my passengers the way I would want my mother to be treated."
"Oh, you're such a good boy," she said. When we got in the cab, she gave me an address and then asked, "Could you drive
through downtown?"
"It's not the shortest way," I answered quickly..
"Oh, I don't mind," she said. "I'm in no hurry. I'm on my way to a hospice."
I looked in the rear-view mirror. Her eyes were glistening. "I don't have any family left," she continued in a soft voice. "The doctor says I don't have very long." I quietly reached over and shut off the meter.
"What route would you like me to take?" I asked.
For the next two hours, we drove through the city. She showed me the building where she had once worked as an elevator operator.
We drove through the neighborhood where she and her husband had lived when they were newlyweds She had me pull up in front of a furniture warehouse that had once been a ballroom where she had gone dancing as a girl.
Sometimes she'd ask me to slow in front of a particular building or corner and would sit staring into the darkness, saying nothing.
As the first hint of sun was creasing the horizon, she suddenly said, "I'm tired. Let's go now." We drove in silence to the address she had given me. It was a low building, like a small convalescent home, with a driveway that passed under a portico.
Two orderlies came out to the cab as soon as we pulled up. They were solicitous and intent, watching her every move. They must have been expecting her.
I opened the trunk and took the small suitcase to the door. The woman was already seated in a wheelchair.
"How much do I owe you?" She asked, reaching into her purse.
"Nothing," I said
'You have to make a living,' she answered.
"There are other passengers," I responded.
Almost without thinking, I bent and gave her a hug.She held onto me tightly.
"You gave an old woman a little moment of joy," she said. "Thank you."
I squeezed her hand, and then walked into the dim morning light. Behind me, a door shut. It was the sound of the closing of a life.
I didn't pick up any more passengers that shift. I drove aimlessly lost in thought. For the rest of that day,I could hardly talk.What if that woman had gotten an angry driver,or one who was impatient to end his shift? What if I had refused to take the run, or had honked once, then driven away?
On a quick review, I don't think that I have done anything more important in my life.
We're conditioned to think that our lives revolve around great moments.
But great moments often catch us unaware-beautifully wrapped in what others may consider a small one.
luni, 30 aprilie 2012
Eu umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Si-apoi, intr-o zi oarecare,
In care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o in vechi calendare:
Duminica trupului meu.
Flamand de iubirea intreaga
Pe vremi cu amurg mohorat,
Cand zorile noaptea-si dezleaga,
Ma satur cu-o umbra si-atat.
Si sufletul meu te mai roaga,
Magnetic catarg doborat,
Tu, umbra tacuta si draga,
Asaza-ti fularul la gat!
O umbra se inchide in mine,
O umbra prin mine trecu,
E-atata de rau ca e bine,
E-atata de mult Da ca e Nu.
Bacovia-si iese din sine
Si rade in "a" si in "u"...
O umbra in viata ma tine
Si umbra aceea esti tu...
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu.
Si-apoi, intr-o zi oarecare,
In care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o in vechi calendare:
Duminica trupului meu.
Flamand de iubirea intreaga
Pe vremi cu amurg mohorat,
Cand zorile noaptea-si dezleaga,
Ma satur cu-o umbra si-atat.
Si sufletul meu te mai roaga,
Magnetic catarg doborat,
Tu, umbra tacuta si draga,
Asaza-ti fularul la gat!
O umbra se inchide in mine,
O umbra prin mine trecu,
E-atata de rau ca e bine,
E-atata de mult Da ca e Nu.
Bacovia-si iese din sine
Si rade in "a" si in "u"...
O umbra in viata ma tine
Si umbra aceea esti tu...
Adrian Paunescu
Katie Melua - Nine million bicycle
miercuri, 25 aprilie 2012
Daca vrei sa nu te mai intorci
Fereste-te de matraguna -Ea-mi fura seara glasul
Si plange cu el
Din urmele talpilor tale;
Daca vrei sa ma uiti
Ascunde-te de luna -
Iti va aminti
Cum am mers prin lumina ei
Cu picioarele goale;
Daca vrei sa pleci
Ascunde-te de ploaie,
Fereste-te de ninsoare,
Daca vrei sa ma uiti
Nu te apropia de mare,
Inconjura marea,
Nu te-arata sub zborul pasarilor,
Fugi
De salciile cu pletele prelungi,
Pana vei gasi locul unde te
Asteapta uitarea
De tot ce-i viu ascunde-te.
O, dar daca vrei sa pleci
Daca vrei sa ma uiti,
Nu incerca sa mori,
Mai ales nu incerca sa mori -
Stiu sa cobor ca intr-o fantana
Prin flori…
Ana Blandiana
 |
| locul unde mi-a ramas sufletul... |
vineri, 20 aprilie 2012
broken vow...
Lara Fabian - Broken Vow
Tell me her name, I want to know
The way she looks,and where you go
I need to see her face, I need to understand
Why you and I came to an end
Tell me again, I want to hear
Who broke my faith in all these years
Who lays with you at night, when I'm here all alone
Remembering when I was your own...
I'll let you go, I'll let you fly
Why do I keep on asking why
I'll let you go, now that I found
A way to keep somehow more than a broken vow.
ultima imbratisare
what would you do
if you'd have only one night for love?
what would you say?
one night left to be able to listen to love songs
only one night to look into your eyes
last night to hold your hand,
last night to feel your breath against my skin
just one other night to love you..
what should I say or do?
how should I imprint yourself on me?
will I be able to set you free?
will you still think of me the same way
...the day after tomorrow?
is tonight the step between love and hate?
will we be able not to hate each other?
one last night...
Mihaela Mihai- De-ai fi tu salcie la mal
miercuri, 18 aprilie 2012
alone again, naturally...
Gilbert O'Sullivan - Alone again, naturally
Mii de ganduri mi se bulucesc in minte si ba vor, ba nu vor sa fie cunoscute... Le e teama ca o data rostite echilibrul fragil ce le alcatuieste se va descompune si totul se va narui, intr-o viziune apocaliptica.
Cum iti carpesti sufletul cand cineva s-a urcat cu picioarele pe el si l-a facut farame, iar apoi a venit si o tornada si a risipit toate bucatelele? Dupa ce bucatica din suflet alergi prima data? Pe care sa o urmezi pana la sfarsitul timpului?
Cum faci sa-ti aduni ramasitele sufletului? Ce faci daca, oricat te-ai stradui, nu le mai aflii nicaieri?
Cum gasesti puterea de a merge mai departe cand nimic din ceea ce credeai sau visai nu mai are sens dintr-o data?
Cum te ridici cand nu mai aflii in prelungirea bratului tau niciun umar pe care sa te sprijini?
Evanescence - My immortal
Acum sunt mai pustiu ca totdeauna,
De cand ma simt tot mai bogat, de tine,
Si-mi stau pe tample soarele si luna,
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine
M-as jelui in fel de fel de jalbe
In care nici n-as spune cum te cheama,
Patrate negre si patrate albe
Imi covarsesc gradina si mi-e teama
Si uite, n-are cine sa ne-ajute,
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negrii cauta o cale
Prin gari descreierate - accidente,
Marfare triste, vin in miezul verii,
Iar eu sunt pln de gesturi imprudente,
Ca sa te-apropii si ca sa te sperii
Jur-imprejur privelisti aberante,
Copii fragili ducand parintii-n spate,
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albatrosi venind spre zari uscate
Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii,
In podul palmei, daca iau nisipul,
Simt un inel jucandu-se de-a mirii
Te-aud in batalii din vreme-n vreme,
Ostasii garzii tale ti se-nchina,
Iubita mea cu foarte mari probleme,
Cu chip slavon si nume de regina
Fiorul rece prin spinare-mi trece
Cand mi-amintesc cu gene-nlacrimate
Ca tu, de la etajul treisprezece,
Voiai sa te arunci sa scapi de toate
Dar tu-ntelegi, de fapt ca nu se cade
Sa-ti pui in cumpana intreaga viata,
Ca nu-s in joc abstractele rocade
Ci sangele ce fierbe sau ingheata
Neputincioasa, trista si frigida
Asa ai fost si apareai senina,
Dar cel care-a stiut sa te deschida
Nu-i fericit, ci imbatat de vina
De te lucram sarguincios cu dalta,
De te faceam din carnea mea, iubito,
Nu deveneai, cum astazi esti, o alta,
Pe care la caldura am trezit-o
Lasand ambitiile de o parte
Ne aruncam in marea nemiloasa
Si-mpreunati, ca filele-ntr-o carte,
Ne facem din sudoare, sfanta casa
Pe urma vin ceilalti sa ne-o distruga
Si ochii tai ma cauta intruna
Si eu inalt nefericita ruga
Purtand pe tample soarele si luna
Si te iubesc cu mila si cu groaza,
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie,
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie.
Adrian Paunescu - Nebun de alb
vineri, 6 aprilie 2012
delir
purtam fiecare o dragoste-n noi,
dar eu pentru tine si tu...pentru alta.
si focul ne mistuie crunt, pe-amandoi.
eu ard pentru tine, tu arzi... pentru alta.
astept un cuvant, astepti un cuvant,
dar eu de la tine si tu de la alta,
si chipul ti-l vad in somn delirand,
dar tu, in visare, o vezi tot pe alta...
si ce ne ramane atunci de facut, cand soarta nu stie decat sa
dezbine?
de ce nu ti-e mila? traim doar iubind. desi tu pe alta,
eu totusi...pe tine!
Ana Blandiana
vineri, 30 martie 2012
miercuri, 28 martie 2012
somebody
Just somebody that I used to know
A bunch of lies laid in my path
That’s what you are to me now.
Another broken string, a failed vow
Wasted dreams and wasted time
Wonder who you are now.
..............................
..............................
Just another ghost that you used to know
Another broken heart laid on the road
That’s all I am to you now...
Gotye feat. Kimbra - Somebody That I Used To Know
luni, 26 martie 2012
luni, 19 martie 2012
five stages of grief/chec marmorat de post
The five stages of grief
Your grief is as unique as you are.
Your grief is as unique as you are.
Not everyone goes through these stages in a precise order. They are only tools to help us cope, understand and maybe find a way to organize what is going on with ourselves.
Organizing each event and each step in our lives - immediately after the loss, may be the first key in continuing to go about our lives and finally learning to cope with the grief. 1. Denial - The "No, not me" stage.
This stage is filled with disbelief and denial. You think the person giving you the bad news has to be wrong, that there is no way you have to go through that, especially that it cannot affect/destroy the rest of your life.
2. Anger/Resentment - The "Why me?" stage.
Anger at the situation, perhaps anger at the person you perceive as triggering/causing your depression. Perhaps anger with yourself for things you have done that you think may have "brought on" the “disaster”, or things that you could have done to prevent it. Anger that it is you who has been afflicted and maybe that you don’t deserve what is happening.
3. Bargaining - The "If I do this, you’ll do that" stage.
You try to negotiate to change the situation. If you think it was triggered by a damaged relationship, for example, you swear that you will be better, and it won't ever happen again, if you just don't have to go through that situation now. You bargain that you will give up bad habits, or change your old habits/thoughts/way of reacting in exchange for things to go back to the way they were before the event.
4. Depression- The "It's really happened" stage.
You realize the situation isn’t going to change. Perhaps you have had another confrontation with the person triggering your depression, perhaps you stopped taking your medication, you stopped seeing other people, perhaps you have been isolating yourself or -by case- motivating yourself or listening to people that try to help you, only to discover that you fell onto initial state/mood again. It finally begins to set in, and you ponder what this situation is going to do to your life as you had known and accepted it. This is a stage of preparedness for acceptance, and finally one day it is reached…
5. Acceptance - The "I am fine without that person in my life/It's going to be ok" stage.
At this stage you accept that you have lost that person, and that you will have to deal with the rest of your life. Perhaps now you will truly seek support from others. You start to see a meaning or at least a way of going on with your life and see your friends, realizing you need to stay well.
http://grief.com/the-five-stages-of-grief/
http://en.wikipedia.org/wiki/K%C3%BCbler-Ross_model
http://www.bipolarworld.net/Bipolar%20Disorder/Articles/art2.htm...si -poate- un "remediu" ar fi mult prea pretentios spus si pana la urma ne-adevarat, dar iata un ajutor in lupta cu gandurile....
Chec marmorat delicios - de post
1 cana zahar
½ cana ulei
1 cana apa
2 cani faina
1 lingura zahar vanilat
1 plic praf de copt
Se amesteca bine toate aceste ingrediente cu un tel/mixer pana se formeaza o crema bine legata.
Se imparte compozitia rezultata in 2 parti egale, in recipiente diferite.
Prima parte se amesteca cu:
-2 linguri cacao neagra
si
-2 linguri dulceata de zmeura/prune/capsuni, etc..
A doua parte se amesteca bine cu 3 linguri nuca de cocos maruntita sau cu migdale/nuci maruntite.
Se aseaza intr-o tava tapetata cu ulei si faina (sau doar cu hartie de copt), alternand straturile (unul alb, unul maro).
Dupa ce se termina compozitia, se ia o furculita umezita in apa rece si se spiraleaza un pic cu aceasta aluatul de la suprafata (astfel incat sa se formeze spirale frumoase, de culori alternative).
Se da la cuptor tava pentru 45-50 minute (la o temperatura de ~150C).
! Nu se va deschide cuptorul pana cand nu se observa ca prajitura a crescut, suprafata ei a devenit lucioasa si incepe sa se crape deasupra.
Se incearca cu o scobitoare in diferite parti ale prajiturii; in momentul in care scobitoarea iese din prajitura curata (fara sa se prinda aluat pe ea), atunci este gata.
Se poate pudra –dupa preferinta- cu zahar pudra.
Pofta buna.
duminică, 19 februarie 2012
franturi
" Pe unii oameni nu-i poti opri... Intra in viata ta cu singurul scop de a pleca!
Ii poti strange in brate cat poti de tare, dar tot ce poti spera este sa-i incetinesti pentru o vreme."
marți, 14 februarie 2012
sâmbătă, 4 februarie 2012
.jpg)
Escape
Can't escape the pain
Everywhere I go
Can't forget you now
Even thou you're gone
Hollow in my heart
Shadows all around
Tears run down my face
I can't make a sound
I stay numbed for days
Pain is my best friend
The thoughts in my head
Seem to come alive
Thoughts I feared the most
Haunt me night and day
Tears run down my face
Can't escape the pain.
lasciami gridare ...
E adesso andate via
Voglio restare sola
Con la malinconia
Volare nel suo cielo
Non chiesi mai chi eri
Perchč sceglesti me
Me che fino a ieri
Credevo fossi un re
Perdere l'amore, quando si fa sera
Quando fra i capelli
Un pň d'argento li colora
Rischi d'impazzire, puň scoppiarti il cuore
Perdere l'amore e avere voglia di morire
Lasciami gridare rinnegare il cielo
Prendere a sassate tutti i sogni
Ancora in volo
Li farň cadere ad uno ad uno
Spezzerň le ali del destino
E ti avrň vicino
Comunque ti capisco
E ammetto che sbagliavo
Facevo le tue scelte
Chissŕ che pretendevo
Adesso che rimane
Di tutto il tempo insieme
Una donna troppo sola
Che ancora ti vuol bene
Perdere l'amore, quando si fa sera
Quando sopra il viso,
C'č una ruga che non c'era
Provi a ragionare fai l'indiferente
Fino a che ti accorgi
Che non sei servita a niente
E vorresti urlare, soffocare il cielo
Sbattere la testa mille volte contro il muro
Respirare forte
Il suo cuscino
Dire č tutta colpa del destino
E ti avrň vicino
Perdere l'amore, maledetta sera
Che raccoglie i cocci di
Una vita immaginaria
Pensi che domani č un giorno nuovo
Ma ripetï non me lo aspettavo
non me lo aspettavo
Perdere l'amore
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)