Era o dimineata ca oricare alta. Asa cum il obisnuise acea vara infernala, soarele rasarise mult prea devreme si cu prea mare intensitate. Se uita la termometru: erau deja 29 grade.
In gura ii staruia un gust amar. "De la prea multa bautura" ii spusese razand fata de vineri. Era frumoasa. "Genul de fata ce nu ar trebui sa se incurce cu unul ca mine!" Il rugase neincrezatoare, dar cu o privire calda si misterioasa pe sub genele lungi, sa o mai sune. "Poate iesim si la o cafea". "O voi suna diseara.. De mult nu am mai vazut niste ochi albastrii atat de adanci si tristi; de mult nu am mai simtit o atingere atat de blanda. Nu, daca o sun acum, va crede poate ca imi doresc o relatie cu ea. O relatie..va sfarsi prin a ma uri, voi sfarsi prin a dezamagi.. Mai bine nu."
Ca intr-un exercitiu de prea multe ori repetat, mecanic, isi muta gandurile in alta directie. Gustul din gura si greutatea din cap nu ii dadeau pace, asa ca se ridica din pat si se impletici, ca in atatea alte dimineti, catre bucatarie, in cautarea ingredientelor pentru prepararea primei cafele din lungul sir ce stia deja ca va urma. Si ca in fiece dimineata, isi repeta in gand ca ar trebui sa renunte la cafea, caci nu se prea impaca cu medicamentele de inima.
Parea o dimineata normal de apasatoare, normal de torida, nimic nu anunta o schimbare in cursul statornic si plictisitor al noii sale vieti. A dat de mancare motanului ce i se incolacea dragastos printre picioare, si-a servit cafeaua in timp ce incerca sa se concentreze pe randurile cartii pe care se straduia sa o citeasca de atata vreme; gandurile ii zburau insa mereu catre o lume demult apusa, o alta viata, o alta fiinta, ce nu va mai fi el nicicand. Baloo, motanul roscat si iubitor il trezea din cand in cand din reverie, alintandu-se si cersindu-i dragoste. Si ca de obicei, se uita rece la el, realizand din nou ironia sortii ce i-a scos in cale sufletelul asta bland, ce fusese abandonat. Realiza din nou cat de similari erau ei doi, de parca le fusese scris sa se intalneasca. "Nu e bine sa te umilesti, Baloo. Si eu am cersit odinioara dragoste, dar am sfarsit prin a plictisi si enerva si am fost alungat ca un caine ce sunt!" Baloo isi inclina usor capsorul atunci cand i se vorbea atat de serios, isi inchidea putin ochii si il privea adanc, ca si cum ar fi fost un intelept, ce analiza ceea ce tocmai auzise; dar staruia sa toarca si parca sa-l indemne sa-l mangaie, de parca acel gest ar fi adus binecuvantata vindecare.
Si atunci... il mangaia usor pe cap, simtind -ca in oricare alte momente de tandrete oferita, ori primita- o durere acuta si innabusitoare in capul pieptului.
Deep Purple - Soldier of fortune
Va urma.. ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu