Acum ceva vreme, dupa ce am citit o multime de articole legate de depresie, anxietate si revenirea dupa o experienta dureroasa, am scris cateva randuri, rezumand si reunind informatiile gasite. Probabil ca nu mi-au fost totusi de niciun ajutor.
Caci de curand mi s-a spus ca m-am "imbolnavit de tot". Se pare ca nu reactionez asa cum isi doresc altii la dezamagiri. Poate pentru ca paharul dedicat s-a umplut cu multa vreme in urma; poate ca mi-e greu sa renunt la ceea ce credeam ca va dura o viata; mi-e greu sa renunt la tot ce-am iubit, la singura persoana care mi-a stat vreodata alaturi. Nu fac fata bine tradarii, e drept.
Se zice ca e bine sa lasi orice urma de orgoliu de-o parte in dragoste; orice urma de mandrie sau incapatanare; ca e bine sa te porti cu celalalt asa cum ti-ai dori sa se poarte cu tine; ca e bine sa fii complet sincer si sa dezvalui totul pentru persoana pe care o iubesti. Si totusi, oare asa sa fie?
Cand acea persoana te va fi parasit, vei continua sa aluneci intr-o spirala innebunitoare, sa cazi din greseala in greseala, fara a mai avea niciun punct de sprijin. E oare o greseala sa iubesti? O eroare teribila in firea umana?
De doua luni si 23 zile lumea se roteste si se invarte in jurul meu, doar eu m-am oprit!
Natura a inflorit, soarele straluceste din nou, vremea e frumoasa si un vant cald imi mangaie pielea. E ciudat ca e asa. Eu am ramas inmarmurita in iarna. Ma tin cu dintii si cu unghiile, cu disperare, de timp. Nu mi-am schimbat garderoba, nu vreau sa renunt la hainele groase si la ghete, port zapada cu mine-n gand, imi tin ochii inchisi si traiesc in propria-mi minte. Poate...doar poate ca voi convinge timpul sa se intoarca putin.
E o greseala sa lupti pentru cel iubit? Cand stii ca ceva e gresit, e o greseala lupta in sine?
Daca iubirea e o boala, atunci mai devreme sau mai tarziu va trece. Sa fie asta singura speranta ce ramane?...
Asa ca, daca veti vedea o fiinta incrancenata si incercanata, imbracata ca la Polul Nord, in cele 32 grade de afara, cu un nor ploios personal de-asupra capului, rogu-va sa nu radeti prea tare. Sunt doar..eu... Promit sa nu musc!
Roman Lob - Standing Still
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu