La multi ani prieteni vechi... Fosti prieteni, prieteni inchpuiti, falsi prieteni..
Oameni indragiti, care v-ati pierdut in negura timpului, La multi ani!
Prietenia inseamna iubire, altruism, simtire. Cati oameni mai stiu cu adevarat ce inseamna prietenia? Cine mai simte in ziua de azi placerea de a fi aproape de cineva, fara un motiv material, absolut dezinteresat? Cine mai asculta pe altcineva cu toata atentia, ochi, urechi si suflet, culegandu-i cu nesat vorbele de pe buze? Cine mai simte azi nu numai ca defectele celuilalt nu sunt suparatoare, dar ca acestea nu exista de fapt, ca fiecare gest al "prietenului" este asa cum trebuie sa fie, ca orice suparare pe care i-a pricinuit-o celalalt este neinsemnata si se uita la primul acces de ras necontrolat?!
Timpul lasa urme adanci pe sufletele noastre. Ne schimba profund fara macar sa banuim tulburarea din adancurile fiintei noastre. Fiecare gest urat lasa o urma pe poarta sufletului nostru.
Si..vine o zi cand nu mai poti. Cand simti cu toata fiinta ca ai indurat deajuns, cand toate momentele de necontrolabila fericire sunt doar amintire, doar o iluzie, cand tot ceea ce vezi sunt defecte, mici rautati, vorbe spuse la intamplare .
Si nici macar in acel moment nu banuiesti ca adevaratul si profundul vinovat esti tu: ai lasat timpul sa-ti patrunda in suflet!
Oamenii nu sunt perfecti. Prietenii au cele mai multe defecte poate, dar si cele mai putine. Depinde de ce parte a timpului te situezi..
Iubirea imbraca multe forme. Iubirea pentru prieteni este rupta din Rai. Prietenii poarta in suflete bucatele din sufletele ingerilor pazitori.
Ce te faci atunci cand i-ai pierdut? Ce te faci intr-o lume atat de putin preocupata de suflet? Mai nou toata lumea este interesata de alimentatie, de hrana trupului. Dar hrana sufletului, oameni dragi?
Port in suflet acea iluzie a prieteniilor trecute. Oamenii iubiti mi-au ramas in amintirea sufletului la fel ca atunci.. Plete aurii in bataia soarelui intr-o statie de troleibuz... ochi mari, pamantii, arzand de curiozitate.. chip mic si angelic, aparent calm dar mocnind iubire.. un inger cazut, cu sosete albe si buze fierbinti..
Poate au fost motive pentru care drumurile ni s-au despartit, dar toate au asa putin inteles acum!
....Timpul nemilos a lasat urme adanci pe usa sufletul meu. Am inchis- o repede insa, ca sa va pastrez mereu acolo, neintinati. Noroc sau ghinion..?!
Uneori as vrea sa o mai deschid si in fond poate ca am deschis-o dar am ajuns din nou in punctul fara de intoarcere in care am lasat timpul sa faca mizerie in camaruta inimii mele. Trebuie sa fac curat inainte sa repet trecutul..
La multi ani dragi prieteni, oriunde v-ati mai afla.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu