Am vrut acest blog ca un coltisor al meu in care sa-mi expun gandurile. Nimeni real nu stie de existenta lui si probabil ca nici nimeni virtual. odinioara scriam placut. acum.. poate ca virtualul ma inhiba, poate apartin jurnalului scris si cartilor.
poate ca de fapt am uitat sa scriu.
cunoscand lumea din jur din ce in ce totul mi se pare inutil. am o senzatie palpabila de ireal. tot ce mi se intampla, oamenii pe care ii intalnesc, ceea ce fac de multe ori.. totul e un vis, o naluca, asta nu e realitate. e atata rautate in jur! copil fiind nu mi-am imaginat ca oamenii pot fi atat de superficiali, falsi, mincinosi si rai. de fiecare data cand intalnesc pe cineva nou vreau sa cred ca e "de treaba" "haios", "destept. dar ei sunt rautaciosi, cu doua fete, bigami, teatrali, oh, atat de indiferenti altii!
cum sa faci pe cineva sa treaca peste propria lene? cum il poti determina sa-si depaseasca limitele, sa se comporte ca un om de varsta lui? cum il faci sa fie mai atent, mai intelept, mai putin incapatanat si rautacios?
nu poti de fapt influenta pe nimeni. oricat de mult ti-ai imagina ca te iubeste, oricat ai incerca sa te iluzionezi ca maine va fi mai bine, oricate promisiuni i-ai smulge.. te vei trezi goala, indurerata, fara iluziii, fara sens.
de ce nu exista iubirea? nu, nu "iubirea aceea din filme".. de cele mai multe ori filmele de dragoste sfarsesc rau si -oricat de miscatoare ar fi- "fara sens". iubirea nu poate fi categorisita. exista sau nu. cel putin asa credeam..
acum nu mai stiu ce reprezinta.
love is.. sharing the housework?
love is.. the reson we're on earth?

..when you're future is cristal clear?

...