Saptamana Patimilor

Ozzy Osbourne - Dreamer
In fiecare an, saptamana ce precede Sarbatoarea Pastelui, Postul Mare sau Saptamana Patimilor cum i se mai spune, este crancena.
Sentimentul de pustietate si inutil s-a accentuat in ultimii 2 ani din cauza unor evenimente nefericite si tare mi-e teama ca voi ramane cu aceasta strangere de inima pentru totdeauna!
Am fost o mare visatoare si nu stiu daca m-am lecuit inca de meteahna asta. Vorba cantecului, I dreamed my life away!
Am preferat sa visez, ca sa nu vad uratenia ce se asternea in fata mea intr-o anumita etapa a vietii, dar incet-incet nevoia de a visa a devenit a doua mea natura si a sfarsit prin a ma smulge constant din real.
Ceva nu era asa cum trebuia sau asa cum simteam eu? Nu-i nimic, puteam sa pictez ce culori doream peste ternul tablou al existentei.
In felul asta m-am obisnuit sa visez ca totul e sau va fi bine, ca pot sa trec si prin asta, ca sentimentele imi erau impartasite, ca cel pe care-l adoram era asa cum vedeam eu ca ar putea fi, ca promisiunile baiatului pe care-l iubeam se vor adeveri, ca iubirea e vesnica si curata, ca daca eu nu mint si insel - atunci nu voi fi nici eu mintita ori inselata...