Ma tot intreb de ceva vreme de ce mai nou rezist sa ma uit la filme de groaza.
Astazi am aflat raspunsul: pentru ca viata mea din ultimele 14 luni depaseste in intensitate orice tensiune si orice fiori mi-ar putea provoca un simplu film!
In general orice nedreptate indreptata asupra mea sau a altora, ma duce in plin dezechilibru, pe culmile disperarii!
Ma scoate din minti durerea sufleteasca sau fizica! Ma distrug oamenii nedrepti, cei care nu se gandesc niciodata la durerea pe care-o presara in urma!
Si cum in ultima vreme am fost nevoita sa imi fiu cel mai bun prieten (desi deseori simt ca-mi sunt de fapt cel mai aprig dusman), inclusiv durerea mea ma scoate din sarite!
Si da, recunosc, in acel moment exagerez orice traire, orice vorba, orice gest! Pana nu vad eu pricina durerii inlaturata, nu ma pot linisti!
Dar ce ma fac atunci cand e vorba de propria-mi durere? Cum inlatur o nedreptate indreptata asupra mea? Cum sa fac sa invat sa urasc macar, astfel incat sa incep sa uit?
Caci a doua revelatie de astazi este ... ca eu nu stiu sa urasc: profund, crancen si definitiv!..
Atat de definitiv incat incet-incet sa piara orice alt sentiment! Astfel incat sa innabus orice amintire, orice mangaiere, orice imbratisare, orice promisiune, oricata ar fi fost iubirea!
Nu stiu sa urasc cu adevarat pe altcineva, in afara de propria-mi persoana!
Iar -pe de alta parte- asta mi se pare atat de nedrept incat .. ma scoate din minti! :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu