Mi se bulucesc atatea idei in minte in general, dar acum ca ma aflu in fata unei pagini goale pe care -datorita rezolutiei mele- am decis s-o umplu, imi este greu.
Ma tot intreb daca chiar are sens acest blog, daca nu voi fi doar o alta prezenta plictisitoare in lumea asta virtuala, cu ce ma va face pe mine mai buna, ca om, aceasta pagina; ma intreb chiar daca acest inceput banal este intr-adevar propice Caci ce rost au sentimentele intr-o lume plina de rautati si de cinism? Cat de puternic trebuie sa fii ca sa te supui criticilor deseori fara sens ale celor care -cu siguranta plictisiti- iti rasfoiesc printre ganduri si sentimente?
Stiu ca orice idee poate fi combatuta, criticata, analizata, rapusa... Si e trist, pentru ca unele idei chiar merita mai mult de cateva priviri critice, merita sa te detasezi un pic de cotidian si sa analizezi daca nu cumva o anumita parere sau discutie te poate imbogati sufleteste/spiritual..
Dar in fond, cine mai are timp de asa ceva? E o lume nebuna, nebuna.
Suntem in plina criza financiara, insa ne preocupa mai mult cu cine se culca nu stiu ce "vedeta", cum se mai descurca alta cu depresia ei post-natala, divortul uneia ce era considerata odinioara cea mai mare depravata dar acum dintr-o data este un "idol" pentru toti, un model de "doamna". ..
Exista doua posibilitati: ori intr-adevar traim intr-o lume dementa, ori suntem noi insine -cei din ce in ce mai putini- nebuni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu