trist

Stiti reclama aia care se tot difuzeaza inainte de film la cinema de cateva luni incoace? Incepe inocent cu o fetita care se joaca si zambeste; brusc devii confuz cand vezi ca tatal o inchide intr-un soi de sac.. cand face la fel cu baietelul incepi sa intrezaresti scopul ei si sa te bulverseze; deja cand procedeaza similar cu sotia care plange te confrunti cu o dilema: ce sa le spun la sfarsit prietenilor daca ma vor intreba ce parere am despre asta? Incepi sa simti duritatea reclamei, violenta muta ce strabate din ecran te loveste brutal in timp ce realizezi ca nu te-ai inselat, era vorba despre un accident cumplit de masina. Sirenele salvarii urla, oamenii se precipita, sotul-tata are o privire distrusa.. Cand apare pe ecran mesajul sumbru:"TRAIESTI, DAR POTI TRAI CU ASTA?" ceva te zguduie si-ti promiti
ca-ti vei ruga iubitul si prietenii sa conduca mai incet, mai cu grija data viitoare. Nu stii niciodata ce se poate intampla..

Ceea ce ma uimeste teribil este insa ca exista oameni care critica acest tip de reclama. Nu mai suportam violenta imaginata tocmai pentru a soca, pentru a ne scoate din starea de nepasare, de impertinenta, de cinism in care am cazut.
Vai! Daca ii intrebi insa pe aceeasi oameni ce parere au despre violenta de langa noi, de faptul ca vecinul vine beat in fiecare seara acasa si-si bate sotia, de parintele care-si loveste copilul, de razboaiele care par a nu se mai termina, razboaie fara sens, daca ii intrebi ce parere au de miile de copii ce mor in lumea asta de foame sau -cumplit- de sete, habar nu au ce sa-ti spuna. "Nu fac politica", sau -muuult mai rau- nu au cumplita constiinta ca asta e realitatea in care traim, considera ca exagerezi sau "iei prea in tragic totul"!
E violenta langa noi -din pacate- oameni buni! Exista oameni care nu se mai lasa miscati de nimic, pe care nu-i mai impresioneaza nici cea mai cruda intamplare!
In plus, daca va ganditi la cata violenta gratuita este la tv, parca reclama asta pare chiar prea putin ca sa impresioneze cu adevarat sufletele mici si chircite sub mediocritatea ideilor moderne.
http://www.youtube.com/watch?v=j87GIWqAk1Q

idei de inceput

Mi se bulucesc atatea idei in minte in general, dar acum ca ma aflu in fata unei pagini goale pe care -datorita rezolutiei mele- am decis s-o umplu, imi este greu.
Ma tot intreb daca chiar are sens acest blog, daca nu voi fi doar o alta prezenta plictisitoare in lumea asta virtuala, cu ce ma va face pe mine mai buna, ca om, aceasta pagina; ma intreb chiar daca acest inceput banal este intr-adevar propice Caci ce rost au sentimentele intr-o lume plina de rautati si de cinism? Cat de puternic trebuie sa fii ca sa te supui criticilor deseori fara sens ale celor care -cu siguranta plictisiti- iti rasfoiesc printre ganduri si sentimente?
Stiu ca orice idee poate fi combatuta, criticata, analizata, rapusa... Si e trist, pentru ca unele idei chiar merita mai mult de cateva priviri critice, merita sa te detasezi un pic de cotidian si sa analizezi daca nu cumva o anumita parere sau discutie te poate imbogati sufleteste/spiritual..
Dar in fond, cine mai are timp de asa ceva? E o lume nebuna, nebuna.
Suntem in plina criza financiara, insa ne preocupa mai mult cu cine se culca nu stiu ce "vedeta", cum se mai descurca alta cu depresia ei post-natala, divortul uneia ce era considerata odinioara cea mai mare depravata dar acum dintr-o data este un "idol" pentru toti, un model de "doamna". ..
Exista doua posibilitati: ori intr-adevar traim intr-o lume dementa, ori suntem noi insine -cei din ce in ce mai putini- nebuni...