Intunericul e doar absenta Luminii

Astazi am intalnit un om care il injura ingrozitor pe Insusi Dumnezeu. Printre injuraturi Il acuza de faptul ca inca nu l-a luat. Nu-L ruga, nu Ii adresa intrebari, ci pur si simplu Il injura. In dialogul lui surd cu ideea lui de Dumnezeire, reprosa ca nu Il injurase nici pe 27, 28, nici pe 29, dar (El tot nu-l luase ..inteleg). Vorbele pe care le folosea te infricosau! Erau atat de groaznice incat nu stiam daca sa spun in gand "Doamne, iarta-l!" sau doar sa ma ingrozesc. Pe de alta parte simpla tacere in astfel de situatii, nu e un pacat? Nu m-a facut cumva complice la blasfemiile lui, prin simplul fapt ca am tacut? Nu sunt eu asemenea lui Petru, care nu L-a aparat pe Isus?
Da, prin ochii societatii actuale, ceea ce am gandit eu e o absurditate, o prostie sau o dovada de nebunie. Si adevarul e ca daca ne-am contrazice cu astfel de persoane in atare situatii ar fi in primul rand vanare de vant (caci majoritatea oamenilor au doar idei fixe, chiar daca nu vor sa recunoasca), apoi ar fi si periculos, dar ne-ar ocupa si toata vremea!.............
Precum o piaza rea, cumplitele vorbe ale acelei fiinte mi-au intunecat intreaga zi!
Intunericul (in care ne zbatem) sa fie oare doar absenta Luminii? Si oare intr-adevar daca te nasti fara Lumina in tine, nu vei gasi nicicand decat intuneric? Dar atunci toate eforturile multor existente (multor suflete) ar fi IN ZADAR! :-(